Sunday 7 June 2009

This is not typical.




MĂ DUC CU JUNE OGILVIE LA MUNCĂ, mai devreme, lucrăm la o femeie într-un atelier unde te muncesc ca pe sclavi, ne aşezăm la aceeaşi masă şi ne apucăm de treabă, munca mea e mai uşoară decât a ei aşa că facem schimb.. ea-i speriată şi tristă şi amărâtă că lucrăm aici şi că tre să lucrăm, eu sunt amuzat... Mă tot gândisem (ştiu că-i un vis) să mă duc să lucrez la DRAFTFCB, aşa, pur şi simplu, ca la gară, ca atunci pe tren când mă costumasem exemplar pentru o călătorie bazbulucă şi m-am resemnat cu un milion de lei noi pentru a mă resemna de mii de ori pe o coală de hârtie şi o carte IDEA CLUJ RUSSENDISKO COLECŢIA 451° F, bacnotă pe care am lăsato rest pentru un nestea rece şi vulgarissimil la shopul de lîngă căile ferate sncfr, dar dup-aia mi-am zis că nu mi-ar rămâne timp să fac nimic, astfel că n-am mai făcut- camera noastră mobilată e jalnică, vieţile noastre sunt întunecate, de blum metalurgic, dezagreabile, fake french.. în locul în care lucrăm a fost mare baieram azi noapte, e totodată locul unde s-au prăbuşit bombele din Liverpool..

THE DOCUMENT IS THE POEM.




JUNE OGILVIE E ÎNTR-UN TAXI pe Park Avenue cu cinci pisoi, nişte tipi, portoricani, eu însumi fiind unul dintre ei.. I-a agăţat unul câte unul prin tot soiul de şiretlicuri, toţi zâmbesc cu gândul la ceva ce-o să se întâmple dar la intersecţia cu strada 44 ea se dă jos şi opreşte un alt taxi... Ei dezbat asta foarte neliniştiţi